Archive for Mai, 2012

A trecut un an…

Imi cer scuze ca nu am mai dat nici un semn.

Am avut niste zile mai proaste in care am fost cu moralul la pamant si nu am vrut sa scriu chiar atunci sa indispun pe toata lumea.

De ce am fost cu moralul la pamant?

S-a implinit un an de cand am aflat de boala Stefaniei.

Desi ar fi trebuit sa fiu foarte degajata acum,  toate zilele trecute, incepand cu vinerea de dupa Paste si pana acum parca am tot retrait momentele de atunci.

De Izvorul Tamaduirii in anul 2011 noi am facut prima ecografie laBacau, in care s-a vazut ca pe rinichii Stefaniei sunt malformatii.

M-am tot gandit ca Dumenezeu a facut o minune atunci, ca intr-o zi de sarbatoare mare,  noi sa aflam de boala ei, si nu orice zi, ci de Izvorul Tamaduirii, cand preotii spun ca rugaciunile si aghiazma din aceasta zi sunt vindecatoare de boala.

Anul trecut Izvorul Tamaduirii a fost in data de 28 aprilie, iar anul asta in data de 28 aprilie mi-a fost dat sa aflu ca o fata foarte draga noua (mie si Stefaniei) pe care am cunoscut-o la Oncologie la Cluj a facut leucemie dupa ce a terminat chimioterapia. Initial doctorii nici nu i-au dat sanse, se temeau ca o sa intre in coma si totusi Dumnezeu o apara si are grija de ea. Starea ei s-a mai stabilizat si doctorii au inceput sa-i faca tratament pentru leucemie.

Cat de “parsiva” poate fi boala asta, cancerul, si chimioterapia? Te tratezi de una si dai in alta. Sau dupa ce termini protocolul, faci toate analizele si ies bine toate, iar cand nici nu te astepti recidiveaza iar boala.

Cat de cumplit poate fi acest stres pe care il traim de la un ecograf la altul, de la o analiza la alta?

Am cunoscut cazuri la Cluj la care boala a recidivat si dupa 15 ani, asa ca nu stii la ce si cand  sa te astepti.

Ma bucur din tot sufletul ca acum, dupa un an, suntem bine, mai ales ca acum un an eram pentru doctori un caz nou si cu sanse putine.

Asa cum imi spunea o mamica la Oncologie, probabil Dumnezeu stie ca Stefania are ceva important de facut aici cu noi si ne-a salvat-o ca sa ne bucuram de ea. Din pacate nu pot spune asta despre toti copii pe care i-am cunoscut prin spitale, care acum sunt niste ingerasi acolo sus.

Ma rog in fiecare seara ca Dumenzeu sa o apere si  sa o pazeasca pe Stefania de boala, sa nu mai trecem niciodata prin ce am trecut, iar anul care a trecut sa ramana un vis urat pe care l-am trait.

Abia asteptam sa terminam si curele de chimioterapie pentru ca saracuta se pare ca suporta din ce in ce mai greu si ea. E tot mai greu de gasit vene pentru branula si ne rugam de fiecare data sa ii mai gaseasca o vena la mana si nu la picior.

La ultima cura abia daca a mancat ceva a doua zi.

O dor oasele – la culcare imi ia mainile si mi le pune pe piciorusele ei si imi spune sa ii fac “mai mai” (adica sa o mangai).

Cu mancarea ramane in continuare o mare provocare – fiecare masa este o pacaleala, adica mananca papusile, ursuletii si altele, iar apoi Stefania.

In rest ea este activa, vesela, ii place foarte mult sa mergem la copii, la locurile de joaca. Din pacate, nu putem sta afara cat am vrea, pentru ca din cauza tratamentului, nu avem voie sa o expunem la soare.

Vorbeste si repeta si ea din ce in ce mai multe cuvinte si e tot mai haioasa de felul in care le poate spune.

Chiar daca pare deja un cliseu, vreau din nou sa va indrum sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta alaturi de copii si de cei dragi, si incercati sa mai uitati de stresul serviciului, a banilor sau mai stiu eu care.

Eu abia acum cand m-am lovit de aceasta problema cu Stefania am inteles ca stresul cel mai mare este sa nu fii  sanatos, tu sau cei apropiati tie.

Asa ca sa ne rugam la Dumenzeu sa  ne dea sanatate, ca restul le mai facem, mai bine sau mai rau, mai mult sau mai putin, se fac pana la urma.

Va pupam

Mirela, Stefania si Laurentiu

Mai 11, 2012 at 5:44 pm 2 comentarii


Ajutor pentru Stefania

Va rugam sa ne ajutati, cu un sfat, cu o experienta, cu o suma de bani, cat de mica, sau macar transmiteti cat mai multor persoane un link catre blogul nostru, pentru a da o sansa la viata acestui copil si o sansa de a ne bucura, pe noi toti, cu zambetul ei. Multumim, din suflet de copil

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 4 urmăritori